Oamenii de stiinta credeți că semnalele radar care sugerează prezența lacurilor subterane situate adânc sub suprafață ar putea ieși din argile și nu din apă.
Căutarea vieții pe Planeta Roșie
Căutarea vieții dincolo de orbita Pământului a devenit una dintre cele mai mari obsesii pentru astronomi, iar Marte se crede că este cea mai bună locație pentru o astfel de descoperire. Viața înflorește în prezența apei și studii recente au stârnit interesul global sugerând existența unor lacuri subterane pe Planeta Roșie.
Acum, unii oameni de știință cred că semnalele radar care sugerează prezența apei în aceste lacuri situate adânc sub suprafață ar putea ieși din argile, și nu din apă. Trei lucrări publicate în cursul ultimei luni au oferit noi perspective asupra semnalelor misterioase, secând ipoteza lacurilor.
În 2018, o echipă condusă de Roberto Orosei de la Istituto Nazionale di Astrofisica din Italia a anunțat dovezi care sugerează existența unor lacuri subterane adânc sub calota de gheață de la polul sud al Martei. Echipa a studiat datele de la un instrument radar la bordul orbitatorului Mars Express al Agenției Spațiale Europene (ESA) care arăta semnale luminoase sub capacul polar. Aceste semnale ar putea fi interpretate ca apă lichidă, susțineau oamenii de știință.
Orbiterul a folosit semnale radar pentru a pătrunde în rocă și gheață, care s-au schimbat pe măsură ce sunt reflectate de diferite materiale. Cu toate acestea, cercetătorii, după efectuarea testelor într-un laborator rece, sugerează acum că semnalele nu provin din apă.
Prea rece pentru lacuri
Cercetătorii spun acum că multe dintre aceste lacuri ar putea fi în zone prea reci pentru ca apa să rămână în stare lichidă. Aditya R Khuller și Jeffrey J Plaut de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) au analizat 44,000 de ecouri radar de la baza capacului polar pe parcursul a 15 ani de observații. Au găsit multe dintre aceste semnale în zone apropiate de suprafață, unde ar trebui să fie prea rece pentru ca apa să rămână în formă lichidă.
Două echipe separate au analizat în continuare datele pentru a determina dacă altceva ar putea produce aceste semnale. În timp ce Carver Bierson de la ASU a finalizat un studiu teoretic sugerând mai multe materiale posibile care ar putea provoca semnale, inclusiv argile, Isaac Smith de la Universitatea York a măsurat proprietățile smectitelor, un grup de argile prezente pe tot Marte.
Argilă, nu apă
Smith a pus mai multe probe de smectită, care arată ca niște roci obișnuite, dar care au fost formate cu apă lichidă cu mult timp în urmă, într-un cilindru conceput pentru a măsura modul în care semnalele radar ar interacționa cu ele. Apoi le-a umezit cu azot lichid, înghețându-le la minus 50 de grade Celsius, aproape de temperaturile observate la polul sud marțian. Odată înghețate, probele de rocă s-au potrivit perfect cu observațiile radar făcute de orbitatorul Marte al ESA.
Echipa a căutat apoi prezența unei astfel de argile pe Marte folosind MRO, care poartă un cartograf mineral numit Compact Reconnaissance Imaging Spectrometer. Au găsit smectite împrăștiate în vecinătatea calotei de gheață a polului sud. „Echipa lui Smith a demonstrat că smectita înghețată poate face reflexii, nu sunt necesare cantități neobișnuite de sare sau căldură și că sunt prezente la polul sud”, a spus JPL.
Nu prima astfel de afirmație
Ipoteza lacului de la suprafață nu este prima care a adunat globii oculari globali, în 2015, Mars Reconnaissance Orbiter a NASA a găsit ceea ce arăta ca niște dungi de nisip umed care curg pe pante, un fenomen numit „pante recurente liniare”. Cercetătorii au detectat semnături de minerale hidratate pe versanți unde au fost văzute dungi misterioase pe Planeta Roșie. Aceste dungi întunecate au părut să scadă și să curgă în timp.
Cu toate acestea, observații repetate, folosind camera de experimentare a imaginii de înaltă rezoluție (HiRISE) a navei spațiale, au arătat fluxuri granulare, unde granulele de nisip și praf alunecă în jos pentru a face dungi întunecate, mai degrabă decât pământul fiind întunecat prin scurgerea apei. Fenomenul a existat doar pe pante suficient de abrupte pentru ca cerealele uscate să coboare așa cum se întâmplă pe fețele dunelor active.
Deși este imposibil să confirmăm semnalele radarului strălucitor fără să aterizăm la polul sud al lui Marte, ultimele studii au oferit explicații plauzibile, care sunt mai logice decât apa lichidă.
